Monumentul din fața Parcului ,,Mihai Eminescu” este realizat în perioada comunistă, în anul 1978, de către sculptorul Gavril Covalschi (1925 – 2012) și prezintă trei secvențe ale Răscoalei Țăranilor din 1907. Este un monument dedicat țăranului român, dar în special Răscoalei Țărănești din 1907, izbucnită la Flămânzi, în județul Botoșani.

Cu timpul, monumentul a devenit un simbol al orașului. Acesta include trei corpuri sculptate, care descriu momente din viața țăranului botoșănean, de la activitățile casnice până la aratul ogoarelor, creșterea oilor, meșteșuguri, folclor și pe fundal, țăranii înarmați cu coase și furci, din timpul răscoalei țărănești.

Așadar, Răscoala Țărănească a început în 21 februarie 1907 în localitatea Flămânzi din Botoșani, și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara. Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.

„Începutul răscoalei a fost în satul Flămânzi, pe moșia arendată de frații Fischer, care dețineau majoritatea terenurilor în ceea ce era numită atunci Fischerland. Ei închiriau pământul unor arendași pe sume foarte mari de bani, iar aceștia, la rândul lor, făceau rost înapoi de banii plătiți, prin munca țăranilor. Abuzurile acestora în încercarea de a face un profit cât mai mare, nemulțumeau și mai mult țăranii”, relatează reprezentanții CNIPT Botoșani.

Răscoala s-a extins în mod treptat în toată Moldova, în luna martie. Ţăranii răsculaţi au atacat conacele arendaşilor, dar arendaşii nu mai erau acolo: Mochi Fischer, ca şi alţi arendaşi, s-au refugiat în Bucovina austriacă, la Cernăuţi. Răscoala a fost înfrântă de guvern, iar reprimarea ei de către armată s-a soldat cu uciderea unei mari părți din populația rurală.

Cu toate că țăranii revoltați au fost decimați sub focul soldaților, consecințele răscoalei au avut un impact puternic în istorie. Au fost adoptate măsuri pentru ameliorarea situației țărănimii: o lege nouă privind contractele agricole, înființarea unei bănci pentru creditul rural și a Casei Rurale sau abolirea trusturilor de arendași. A fost demolat mitul „țărănimii fericite”, docile și servile, așa-numită „talpă a țării”. De asemenea, elita conducătoare a fost nevoită să-și revizuiască concepțiile și astfel a apărut o nouă generație în cadrul clasei politice.