La aproximativ 40 de kilometri de Botoșani, se înalță Conacul Alexandrescu de la Guranda, o perlă cu o istorie ce se desfășoară la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai precis în jurul anului 1890. Clădirea remarcabilă a fost construită de către Mihai Alexandrescu, un boier valah care a ales să-și stabilească reședința în Moldova.
Moșia familiei Alexandrescu a evoluat nu doar într-o simplă reședință, ci și într-o sursă de venit, extinzându-se pe sute de hectare. În 1905, construcția principală a fost finalizată sub îndrumarea unui arhitect venețian, iar rezultatul a fost o bijuterie arhitectonică care împrumută elemente din stilul neoromânesc în vogă la acea vreme.
Chiar dacă respectă trendurile arhitecturale ale epocii, conacul se distinge prin motive decorative care îi conferă un aspect aparte și monumental. Utilizarea cărămizii în decorarea ancadramentelor sau a cadrelor de lemn, precum și punctarea micilor balconașe, adaugă un farmec unic clădirii.
Moștenitoarea acestui conac impresionant a fost Yvonne Alexandrescu (1890-1974), unica fiică a soților Mihai și Mathilde. Yvonne avea să intre în familia Cantacuzino prin căsătoria cu Ion Cantacuzino (1888-1954), iar aceasta a avut o fiică, Claudina, născută în 1914, potrivit Centrului de Informare și Promovare Turistică din Botoșani.
În perioada exproprierilor din 1948, conacul a fost preluat de statul comunist, devenind ulterior o unitate spitalicească începând cu anul 1949. Acest moment a marcat o perioadă de tranziție pentru conac, care a fost folosit într-un mod diferit față de intențiile inițiale ale familiei Alexandrescu.
În ciuda acestor schimbări, anii 2000 au adus o schimbare semnificativă. Conacul Alexandrescu a revenit în posesia familiei sale de moștenitori, marcând un moment de renaștere pentru această clădire istorică. Această întoarcere la rădăcini a avut un impact profund asupra comunității locale și a adus o nouă viață acestui monument istoric.
Astăzi, Conacul Alexandrescu de la Guranda rămâne nu doar o mărturie a trecutului său bogat, ci și o bijuterie arhitectonică care continuă să impresioneze și să inspire. Prin restaurarea și conservarea sa, moștenitorii au reușit să aducă în prezent nu doar o clădire, ci și o poveste fascinantă despre istoria și evoluția unei familii și a unei comunități.