Situată în inima orașului Dorohoi, Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” nu este doar un lăcaș de cult, ci și un vestigiu viu al istoriei și culturii moldovenești, reflectând bogăția spirituală și artistică a epocii sale. Ctitorită de Ștefan cel Mare, în anul 1495, biserica este cel mai vechi edificiu din zona municipiului și un principal obiectiv turistic. 

Această biserică, sfințită la data de 18 octombrie 1495, a fost restaurată de mai multe ori între 1896 și 1921, păstrându-și formele originale și zidurile inițiale. Arhitectura sa tradițională moldovenească, împodobită cu decorațiuni bogate, îi conferă un loc distinct printre monumentele religioase ale regiunii.

Pisania originală a bisericii, scrisă în limba slavonă și așezată în partea dreaptă a ușii de intrare, mărturisește următoarele: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acest hram întru numele celui între sfinți, părintele nostru, arhiereul și făcătorul de minuni Nicolae; și s-a săvârșit în anul 7003 (1495), luna octombrie, 18, iar al domniei lui al 39-lea curgător”.

Structura bisericii prezintă un plan triconc, cu o turlă pe pronaos și un acoperiș fragmentat. Construită din gresie cenușie și colțuri de piatră de talie, turla se sprijină pe o bază dublă octogonală și stelată, decorate cu discuri smălțuite în nuanțe de galben și verde, ornamentate cu motive fantastice și stema țării.

Interiorul bisericii, împărțit în naos, pronaos și altar, găzduiește unele dintre cele mai valoroase fresce, atribuite fie epocii lui Ștefan cel Mare, fie celei a lui Petru Rareș. Pictura naosului este deosebită prin tabloul votiv care îi înfățișează pe voievodul Ștefan cu familia sa, un aspect rar întâlnit în bisericile moldovenești.

În plus, catapeteasma bisericii a fost refăcută în 1795, iar clopotnița actuală, construită din cărămidă, datează din 1871. În jurul bisericii, care a servit ca cimitir până în 1890, s-au efectuat lucrări de renovare la aniversarea a 400 de ani de la sfințire în 1894 și la comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare în 1904, cu sprijinul personalităților precum V.A. Urechia, D. Sturdza și Iosif Naniescu.