Slujbă de pomenire a Patriarhului Teoctist, la 109 ani de la nașterea acestuia – FOTO

Un sobor de preoţi, în frunte cu Prea Sfinţitul Nichifor Botoşăneanul, episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, a oficiat, miercuri, o slujbă de pomenire a Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist Arăpaşu, cu prilejul împlinirii a 109 ani de la naşterea acestuia.

Slujba a avut loc la Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din satul Victoria – comuna Stăuceni, ctitorie a fostului Patriarh. Ulterior, după săvârşirea Sfintei Liturghii, la Casa Memorială „Teoctist Patriarhul” din satul Tocileni s-a săvârşi slujba Parastasului.

La evenimentele religioase de la Victoria şi Tocileni au participat şi mai mulţi nepoţi ai fostului patriarh al României.

„Patriarhul Teoctist Arăpașu rămâne, după trecerea anilor, un chip luminos de ierarh prezent în istoria Bisericii prin numeroasele realizări, care au fost, deopotrivă, ale fraților săi de slujire, episcopi, preoți, monahi, și ale credincioșilor marcați de întâlnirea cu el sau de discursul lui. A fost înzestrat de Dumnezeu cu darul cuvântului, cel izvodit dintr‑o impresionantă experiență pastorală, dobândită în aproape 80 de ani de viețuire în lumea Bisericii, de când a pășit prima dată pe poarta schitului de la Sihăstria Voronei, la doar 13 ani”, susțin reprezentanții Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Stăuceni.

Patriarhul Teoctist s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, judeţul Botoşani. Părinţii săi, Marghioala şi Dumitru Arăpaşu, erau oameni credincioşi şi evlavioşi. La Botez a primit numele Toader, fiind al 10-lea din cei 11 copii ai familiei. A intrat în mănăstire fiind numit frate la Mănăstirea Vorona în anul 1928. A fost tuns în monahism la Bistriţa, judeţul Neamţ, sub numele Teoctist, la 6 august 1935.

A absolvit Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica în 1940, în acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul „Magna cum laude”.

În paralel, a îndeplinit diferite funcţii administrative în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

La 28 februarie 1950, arhimandritul Teoctist Arăpaşu a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în slujirea de episcop-vicar patriarhal, cu titlul de „Botoşăneanul”. A fost hirotonit în treapta arhieriei la 5 martie 1950, în Catedrala „Sfântul Spiridon-Nou” din Bucureşti, de către patriarhul Iustinian, mitropolitul Firmilian al Olteniei şi episcopul Chesarie al Dunării de Jos.

În timpul cât a fost episcop vicar patriarhal, a fost şi secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (1950-1954 ) şi a condus diferite sectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale.

În aprilie 1963, Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de episcop de Detroit, iar Sfântul Sinod a aprobat alegerea. Autorităţile nu i-au permis însă plecarea în SUA şi în Canada.

La 16 septembrie 1962 a fost instalat ca episcop la Arad (ales în 28 iulie), unde a păstorit 10 ani, între decembrie 1969 – decembrie 1970. La 25 februarie 1973 a fost înscăunat arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei (ales în 28 ianuarie).

A fost ales în demnitatea de arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei la 25 septembrie 1977 şi a fost înscăunat la 9 octombrie.

Mitropolitul Teoctist a continuat la Iaşi activitatea pe care o desfăşurase aici între anii 1945-1950. Nu numai în plan arhitectonic s-a lucrat în acea perioadă, ci şi pe plan cultural, teologic şi duhovnicesc. Au văzut atunci lumina tiparului multe cărţi importante pentru teologia românească. „Mitropolitul Iacob Putneanul”, 1978, „Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioşilor ortodocşi români” şi „Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc”, 1980, „Dumnezeiască Liturghie a Mitropolitului Dosoftei”, 1980 – sunt doar câteva dintre titlurile care au apărut la Iaşi.

Începând cu luna iulie a anul 1980 şi până în ianuarie 1982 a îndeplinit şi funcţia de locţiitor de mitropolit al Ardealului.

După moartea Patriarhului Iustin, la 31 iulie 1986, a devenit locţiitor de patriarh.

La 9 noiembrie 1986 a fost ales, iar la 16 noiembrie a fost întronizat ca arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În perioada 7-9 mai 1999 Patriarhul Teoctist a primit la Bucureşti vizita Papei Ioan Paul al II-lea.

A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 17 decembrie 1999.

După 21 de ani de păstorire ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Teoctist a murit în 30 iulie 2007, la vârsta de 92 de ani. A fost cel de-al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.