Actorul şi regizorul Dan Puric, om de cultură recunoscut la nivel naţional şi internaţional, s-a făcut remarcat atât prin talentul desăvârşit în spectacolele de pantomimă, cât şi prin interpretarea de excepţie a rolurilor de teatru, trecând cu uşurinţă de la registrul comic la cel dramatic.

S-a născut la 12 februarie 1959, în Buzău. Este licenţiat al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, secţia Actorie, clasa profesorului Dem Rădulescu (1985), potrivit volumului „1234 Cineaşti Români” (Ed. Ştiinţifică, 1996) şi site-ului www.tnb.ro.

A debutat pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani, în „Secvenţe”, un spectacol de pantomimă şi dans, iar după 1985 a devenit actor al Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, în prezent fiind societar al acestei instituţii.

Pe scena naţionalului bucureştean a jucat în numeroase piese şi a regizat „Don Quijote” după Miguel de Cervantes (2005), „Înşir’te mărgărite” după Victor Eftimiu (2015), „Călătoria” (2023), potrivit Agerpres.

Printre rolurile în care publicul l-a putut vedea se numără: Radu („Cruciada copiilor” de Lucian Blaga, regia Laurian Oniga, 1991), Doctor Sanderson („Harvey” de Mary Chase, regia Tudor Mărăscu, 1994), Vagabondul („Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu, regia Mihai Manolescu, 1997), Rică Venturiano („O noapte furtunoasă”, regia Felix Alexa, 2002), Agamiţă Dandanache („O scrisoare pierdută” de Caragiale, regia Grigore Gonţa, 2003), Ion Anapoda („Idolul şi Ion Anapoda” de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, 2006), Semion Semionovici Podsekalnikov („Sinucigaşul” de Nikolai Erdman, regia Felix Alexa, 2009), potrivit www.tnb.ro.

De asemenea, a interpretat „Vis” (One man show, scenariu şi regie proprii, 2005) şi a realizat spectacolul „Suflet românesc” (2016), prezentat la Teatrul de Comedie din Bucureşti, dedicat Custodelui Coroanei Române, principesa Margareta, la aniversarea zilei sale de naştere.

În filme, a deţinut numeroase roluri; a apărut în: „Prea cald pentru luna mai” (regia Maria Callas Dinescu, 1983), „Salutări de la Agigea” (regia Cornel Diaconu, 1984), „O vară cu Mara” (regia George Cornea, 1988), „Tinereţe frântă” / Broken Youth (regia Marija Maric, coproducţie româno-sârbă, 1990), „Orient Express” (regia Sergiu Nicolaescu, 2004). Totodată, a jucat în filme pentru televiziunea publică din Lausanne, Elveţia, iar spectacolele sale de pantomimă au încântat publicul atât în ţară, cât şi în străinătate, fiind transmise de televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt şi RTL Luxemburg.

Pasionat de dans, de muzică, de film, un virtuoz al stepului, a înfiinţat, în 1999, Compania Passe-Partout Dan Puric, în cadrul căreia a creat şi a regizat spectacole precum: „Made în România”, „Costumele”, „Hic sunt Leones”, „Cei 150”, „Don Quijote” sau „Royal Fashion”, potrivit paginii de facebook a companiei. Cu această companie de teatru a participat la festivaluri renumite din Germania, Elveţia, Franţa, Grecia, Slovacia, Croaţia, Bosnia, Ungaria, iar în 2003 a câştigat Premiul UNITER pentru Teatru Non-verbal.

Artistul este şi eseist, fiind autor al volumelor „Cine suntem” (2008), „Despre omul frumos” (2009) şi „Fii demn!” (2011), „Suflet românesc” (2013), „Dulci – Jurnalul unui câine scris de un puric Dan” (2015), „Să fii român!” (2017).

În decembrie 2008, a fost lansat un DVD care prezenta o conferinţă a renumitului actor, în care acesta îşi exprima crezul său în „rezistenţa spirituală, de stâncă” a poporului român”: „Alegeţi. Acces la memorie”.

Personaj emblematic pentru cultura românească, Dan Puric a primit o serie de premii şi distincţii, dintre care amintim: Premiul I la Festivalul de Film de la Costineşti pentru spectacolul de pantomimă „Jocul” (1987), Premiul Chicago Artists International Program (1996), Premiul UNITER acordat de Secţia Română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru pentru spectacolul „Toujours l’amour” (1999), Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler „pentru servicii excepţionale în cultură” (2000), Marele Premiu al Fundaţiei „Anastasia” (2002), Premiul UNITER pentru Teatru Non-verbal (2003), Premiul „Aristizza Romanescu” al Academiei Române pentru realizările din cinema şi teatru, Premiul de excelenţă pentru Maestru al teatrului românesc, ambasador al spiritului poporului român, folosind tăcerea ca limbaj universal, acordat de Firma olandeză Den Braven, Marele Premiu la cea de-a VIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Monodramă din Bitola (Macedonia, 2006), Crucea Casei Regale înmânată de fostul suveran Mihai I (2009), Premiul pentru cel mai popular autor al anului (2012), Premiul de excelenţă la Gala Premiilor UNITEM – Republica Moldova (2015).

În prezent, Dan Puric poate fi urmărit în stagiunea curentă a Teatrului Naţional în spectacolele: „Călătoria”, „Secretul familiei Posket”, „Titanic vals”.