De trei decade, primul angajat al DGASPC Botoșani continuă să aducă lumină în mii de vieți. „Dumnezeu avea planuri pentru mine”

A început să lucreze în asistență socială în anul 1995, iar doi ani mai târziu devenea primul angajat al Direcției Județene pentru Protecția Drepturilor Copilului de la acea vreme.

Felicia Mihai, coordonatoarea Serviciului de Intervenție Specializată pentru Copil și Familia din cadrul DGASPC Botoșani, face parte din prima generație de absolvenți ai Facultății de Asistență Socială din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Prin ambiție și perseverență, a reușit să pună bazele unui   sistem social care promova drepturile copiilor din județului Botoșani, iar după anul 2000 s-a numărat printre promotorii, inițiatorii și susținătorii Colegiului Național al Asistenților Sociali din România (CNASR), reușind să înființeze o structură teritorială în Botoșani, printre primele din țară.

De asemenea, ea a susținut înființarea și altor structuri teritoriale din zona Moldovei, fiind președintele Comisiei de Formare Profesională Continuă din cadrul CNASR.

În anul 2019, Felicia Mihai a câștigat Premiul pentru Întreaga Carieră în Promovarea Asistenței Sociale în cadrul Galei Excelenței în Asistență Socială, eveniment care a impulsionat-o către noi orizonturi. Câțiva ani mai târziu, devenea psihoterapeut acreditat, cu atestat de liberă practică emis  de către  Colegiului Psihologilor din România.

„Deși visam să fac medicină psihiatrică sau geriatrică, Dumnezeu avea alte planuri pentru mine”

Proaspătă absolventă a unei noi specializări, Felicia Mihai pășea încrezătoare, încă de la o vârstă fragedă, pe un teren total necunoscut la acea vreme. Știa că nu va fi ușor, însă dorința de a contribui la schimbarea unor destine era mai arzătoare ca oricând. Cu o echipă de doar opt oameni entuziaști și dornici de a schimba lumea în bine, era hotărâtă să-și împlinească un vis din copilărie. Acela de a schimba destinele tragice ale copiilor aflați în orfelinatele existente din perioada comunistă.

„În clasele gimnaziale am avut colege care proveneau din casele de copii. Toate erau tunse scurt, îmbrăcate la fel, cu chipuri triste. Imaginea lor mi-a rămas în suflet mult timp după acea perioadă.  Deși visam să fac medicină psihiatrică sau geriatrică, Dumnezeu avea alte planuri pentru mine”, povestește Felicia Mihai.

În perioada studiilor universitare, a avut ocazia să-și efectueze practica de specialitate în cadrul Primăriei municipiului Botoșani și, imediat după absolvire, a reușit să câștige unicul post vacant de la Serviciului de Autoritate Tutelară și Stare Civilă din cadrul Consiliului Județean.

„Pe vremea aceea, nu exista  în organigramele instituțiilor profesia de asistent social, nefiind cunoscute importanța, competențele și atribuțiile unui astfel de angajat. Ghidată de curajul specific vârstei, am pornit de la zero într-un domeniu în care nu exista cineva care să mă îndrume sau să mă supervizeze profesional”, își amintește cu emoție specialistul botoșănean.

Anul 1997 a fost momentul în care s-a pus piatra de temelie a sistemului de protecție a copilului, iar responsabilitatea pentru funcționarea acestuia a fost delegată de la nivel central la cel județean. Atunci a luat naștere Direcția Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului (DJPDC) Botoșani, iar Maria Felicia Mihai a fost numită directorul acelei instituții.

 „Era și onorant, dar și cutremurător pentru mine ca, la 28 de ani, să ajung să conduc nu o casă de copii cum mi-am propus cândva, la finele facultății, ci toate leagănele și casele de copii din județul Botoșani. Mi-am sacrificat viața personală pentru a mă dedica unui crez, unui vis, prin privilegiul pe care l-am avut de a înființa și construi un sistem pe care l-am coordonat timp de zece ani. Din păcate,  în primii ani de viață, copilul meu nu a beneficiat de prezența mea atât cât ar fi avut nevoie, pentru că eu eram și mama altor sute de copii abandonați”, relatează Felicia Mihai.

Felicia Mihai se numără printre promotorii sistemului de protecție a copilului din România, contribuind la  implementarea reformei în domeniu prin închiderea leagănelor și a caselor de copii din acea perioadă și dezvoltarea primelor servicii de tip familial din județ.

În anul 2005 are loc o reorganizare a sistemului prin înființarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Botoșani și susținerea unei noi reforme în domeniul protecției persoanelor cu dizabilități.

Doi ani mai târziu, la finele anului 2007, este nevoită să se retragă din funcția de conducere și alege să coordoneze primul serviciu pe care l-a înființat în cadrul instituției în anii 2000, inspirându-se din practica serviciilor de protecție a copilului din SUA unde a urmat un stagiu de formare.

Felicia Mihai coordonează și în prezent acest serviciu, cunoscut botoșănenilor sub numele de Serviciul de Intervenție Specializată pentru Copil și Familie.

„Suntem un fel de UPU a protecției copilului”

Felicia Mihai este coordonatorul, mentorul și supervizorul unei echipe de excepție formată din 16 specialiști de înaltă ținută umană și profesională, distribuiți pe compartimente diferite: abuz, neglijare, trafic, migrație, repatriere copii, violența în familie, delincvență juvenilă, evaluare inițială și intervenție în regim de urgență.

„Sunt cinci compartimente cu foarte multe intervenții în linia întâi, un fel de UPU a protecției copilului. Aici asigurăm intervenția în regim de urgență în cazurile de abuz, violență sau neglijare. La orice sesizare telefonică, scrisă sau anonimă, specialiștii noștri asigură intervenția specializată. Dacă se constată că un copil se află într-o situație de risc iminent este preluat din mediul familial și securizat, asigurându-i servicii sociale în funcție de nevoile sale”, detaliază aceasta.

Fiecare zi reprezintă o nouă provocare pentru specialiștii SISCF Botoșani, pentru că sunt puși în fața unor cazuri dramatice care necesită intervenție în regim de urgență. Însă, prin puterea exemplului și prin compasiunea față de semeni, Felicia Mihai reușește să-și mobilizeze întreaga echipă pentru ca fiecare specialist să devină la un moment dat „părintele acela suficient de bun pe care nu l-a avut copilul sau adultul aflat în dificultate, care să-l susțină cu empatie și respect și să-l ghideze către resursele interioare pentru a ieși către lumină din suferința sa”.

În acest mod, o mână de asistenți sociali și psihologi reușesc să ghideze mii de botoșăneni aflați în situații vulnerabile pentru a redeveni acei oameni integri și responsabili de sine sau acei părinți suficient de buni pentru copiii lor.

„În fiecare zi ne întâlnim cu trauma și, de multe ori, ne simțim vulnerabili noi înșine în fața suferinței pentru că nu putem ajuta toți beneficiarii noștri, deoarece nu sunt servicii sociale și psihologice dezvoltate pe măsura nevoilor lor în comunitățile din care provin. Dar faptul că acel om se simte ascultat, văzut și validat emoțional este cel mai mare dar pe care îl poți face cuiva. Să-mi dea Dumnezeu înțelepciunea de a face cele mai bune alegeri și a fi omul care întinde o mână pentru a-i ridica pe toți semenii care pășesc pragul instituției în care lucrez împreună cu echipa mea”, încheie Felicia Mihai.

(Anca SAVEL)