O zi pe cel mai nordic hotar al țării, la capătul județului Botoșani. Prutul desenează aici o graniță meschină între maluri plămădite din același pământ. Pe malul drept se înșiră Miorcanii poetului Ion Pillat. Pe cel stâng, ca într-un joc al destinului, Pererîta lui Grigore Vieru. Locul e impregnat de pace și de sfâșierea nostalgică de capăt de lume. În sat, într-o lume marcată de îmbătrânire și de pustiire, biserica, școala și conacul boierilor Pillat sunt punțile luminoase care țin vie speranța.
Satul, împuținat, resimte cu amărăciune sentimentul de margine de țară. În ultimii ani, o lume nouă s-a desenat aici, cu drumuri asfaltate, cu școli și instituții îngrijite. Dar parcă e prea târziu pentru toate. „De când sunt paroh, am înmormântat 1.000 de persoane și am botezat 200. Comunitatea e îmbătrânită, casele rămân goale, grădinile se sălbăticesc”, îmi povestește părintele Remus Hrușcă, paroh la Miorcani din 2006.
Înaintăm pe ulițe cotite spre fosta vatră a Miorcanilor. Până pe la 1840, aici, pe platoul de deasupra Prutului, a bătut inima satului. Aici au existat și vechea biserică, și cimitirul. Pe locul fostului altar, părintele Hrușcă a ridicat o capelă miniaturală, în stil grecesc, într-un efort de reînsuflețire a spațiului și spre amintirea rugătorilor de odinioară.
„Cândva, acesta era cel mai înalt punct al așezării. După ce familia Pillat a construit conacul, axa satului s-a schimbat, oamenii au început a-și face în apropierea conacului și a drumului Hotinului. Încet-încet, vatra s-a strămutat. Aici, după cum vedeți, mai sunt doar câteva case”, povestește parohul.
Urcăm spre Dealul bisericii, cum au botezat sătenii colina pe care, cândva, s-a aflat biserica veche, împrejmuită de cimitir. Capela e mică și grațioasă. Un punct distinct în marea verde, care urcă dinspre Prut. De aici poți „citi” clar istoria ultimelor două secole – casele au dispărut, iar urmele fostelor gospodării sunt înghițite, încet- încet, de natura care-și recucerește teritoriile.
Acum, viața Miorcanilor palpită în jurul bisericii, al școlii și al conacului Pillat, așezate și mai sus, la șoseaua națională ce leagă Ștefăneștii de Rădăuți Prut. Biserica a fost ctitorită la 1840, de Alexandru Șuțu, dar ceva din ADN-ul vechii așezări rămâne păstrat între zidurile sale – o minunată catapeteasmă, îngrijită și restaurată, datată la 1756, la fel ca și candelabrul de bronz, impunător și masiv, datat la 1846. Deosebit de interesante sub aspect pictural sunt câteva icoane împărătești, pictate în relief, în stil rusesc – cea a Mântuitorului, a Sfântului Dimitrie (icoana hramului) și a Sfântului Gheorghe.
„După simbolurile pe care le păstrează, candelabrul provine, cel mai probabil, dintr-un conac evreiesc. Catapeteasma și unele icoane credem că provin de la biserica din fosta vatră a satului”, explică părintele Hrușcă.
Miorcanii poeziei lui Pillat
Foarte aproape se află conacul și, chiar dacă timpul a schimbat înfățișarea locului, starea de pace și frumusețea domoală impregnate de cei care au făcut aici, dintr-un spațiu pustiu, un tărâm al locuirii încă mai stăruie. Aleea cu castani, parcul uriaș, în care pare că intri ca într-o pădure fermecată, pilonii grațioși ai intrării în conac, elementele arhitecturale ale anexelor din jur – toate se adună într-un stop-cadru de început de secol XX. Pe atunci, moșia Miorcani se afla în proprietatea lui Ion N. Pillat și a fiului acestuia, cunoscutul poet Ion Pillat (1891-1945). Conacul fusese construit de tatăl poetului între anii 1830 și 1833, pe ruinele unei foste curți boierești. Impunător și elegant, alb ca laptele, în puternic contrast cu verdele parcului din jur, conacul a fost, în decursul existenței sale, punctul central al acestei atât de îndepărtate așezări de pe Prut.
„Când intrăm aici, e altă lume. Se aud doar păsările, se văd veverițele. La Ocolul Silvic e trecută ca pădure, dar noi o păstrăm ca parc. E un spațiu de creație și relaxare. Pe vremea boierilor erau fagi, stejari, frasini, care în timp au fost înlocuiți cu alte specii”, povestește parohul în vreme ce traversăm parcul aflat într-o latură a conacului.
Reportajul continuă pe ZiarulLumina.ro.
