„Piese de rezistență”, un spectacol-dramă despre traumele războiului plecând de la conflictul din Bosnia, își va avea premiera în acest weekend la Botoșani. Spectacolul este regizat de Andrei Măjeri, premiat la UNITER.
Războiul reprezintă o traumă colectivă care se revarsă asupra întregii societăți, de la combatanți și până la populația civilă, de altfel și cea mai afectată pe termen lung de ororile conflictelor armate. Atracția pentru tema războiului și a traumelor sale a reprezentat o sursă de inspirație pentru tânărul regizor și dramaturg Andrei Măjeri, premiat la Gala UNITER de anul acesta, pentru cea mai bună regie, cu spectacolul „Cine l-a ucis pe tata?”. Așa s-a născut „God of the gaps” sau „Piese de rezistență”, așa cum a fost reinterpretat titlul textului pentru transpunerea sa într-un spectacol de teatru. Textul a fost premiat, de altfel, în 2023 la Concursul Național de Dramaturgie, luând locul I.
Andrei Măjeri și-a propus să dea viață textului și să-l monteze într-un spectacol de teatru la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, o instituție de cultură cu una dintre cele mai valoroase trupe de actori, prezenți de altfel, în toamna lui 2023, la Festivalul Național de Teatru, cu „La Academie”, un spectacol regizat tot de Andrei Măjeri, pe un text de Alexandra Felseghi.
După o lună și mai bine, de muncă asiduă și conjugată între actori, tehnicieni, coregraf, scenograf și artiști vizuali și sound designeri, a fost zămislit un spectacol care se anunță de excepție, cu provocări atât pentru artiști dar și pentru public. Premiera spectacolului „Piese de rezistență” va avea loc pe 22 și 23 iunie la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani.
„E cel mai dificil spectacol făcut vreodată de mine”
„Piese de rezistență” este o abordare sensibilă și totodată plină de senzații tari a traumelor războiului. Totul pleacă de la războiul din Bosnia (1992-1995) și poveștile supraviețuitorilor din toate mediile implicate, de la un soldat al UN și până la o asistentă medicală bosniacă care a trăit atât senzația răvășitoare a războiului dar și exilul cu toate compromisurile sale.
„Mi-am dorit să explorez această temă de mai multă vreme. Am scris acest text pentru că am lucrat în Serbia și acolo mi-am putut face un research, am început să scriu acolo, l-am definitivat în țară, am câștigat cu el premiul de Dramarturgie și apoi mi s-a propus să îl fac aici”, spune Andrei Măjeri pentru Adevărul.ro.
Construcția spectacolului în ceea ce privește conceptul, jocul actorilor, decorurile și ideile muzicale sunt provocatoare și cel puțin atrăgătoare pentru publicul iubitor de teatru. Practic, este vorba despre un muzeu cu exponate vii ale traumelor războiului, fiecare cu povestea și încărcătura emoțională aferentă.
Fiecare personaj se desfășoară în decoruri inedite, scena fiind împărțită între o plajă, un altar și multe altele, inclusiv o cabină de camion sau un telescaun. Personajul central, Fahreta, cea care va cânta și live muzică pe scenă, invită publicul pe scenă și îl introduce în acest muzeu intim al dramelor și ororilor războiului, într-un periplu unic pentru spectatori. Nu lipsesc nici momentele de umor care detensionează atmosfera apăsătoare.
„Pot spune că e cel mai dificil spectacol făcut vreodată de mine. Tematic, conceptual și structural solicitant. Un muzeu al războiului cu șapte exponate vii, o suită de one man/woman show-uri susținute actoricește impecabil. O carte de vizită a extraordinarilor actori de la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani. Cuvintele puse pe hârtie de mine acum doi ani au prins carne prin harul lor. Le mulțumesc!”, precizează Andrei Măjeri.
Din distribuție fac parte: Gina Pătrașcu Zamfirache, Ioan Crețescu, Răzvan Amitroaie, Cezar Amitroaie, Vali Popa, Crenola Muncaciu, Sorin Ciofu dar și copiii Sofia Anton, Anastasia Dăscăliac, Sarah Ghirvu, Sofia Gradinaru, Ema Honceru, Robert Sinescu, Marc Tudose, Eliza Vamanu și Mateo Voroneanu, sub bagheta Oanei Tăbultoc. Coregrafia este semnată de Victoria Bucun, scenografia de Șteff Chelaru, sound design Adrian Picioare, video-design Andrei Cozlac, asistent video design Toma Râșca.
(Foto: Cătălin Onofrei)