Creștinii ortodocși sărbătoresc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Tradiții și credințe populare

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este marcată în calendarul creștin ortodox în data de 24 de iunie. În aceeași zi, în popor, se sărbătoresc și Sânzienele sau Drăgaica, așadar, de această zi sunt legate numeroase obiceiuri și superstiții.

Biserica Ortodoxă celebrează de obicei ziua morţii Sfântului, însă Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul fac excepţie de la această regulă. Sfântul Ioan Botezătorul, cât și Maica Domnului sunt celebrați atât la ziua nașterii, cât şi alte evenimente din viaţa lor: Adormirea Maicii Domnului, Tăierea Capului Botezătorului, Bunăvestirea, soborul Sfântului Ioan Botezătorul.

Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa. Nașterea aceasta a avut loc cu șase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos.

Despre Sfântul Ioan Botezătorul Sfântul Scriptură vorbeşte ca despre Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos. Sfântul Ioan Botezătorul propovăduia venirea Lui. Și îndemna iudeii la pocăinţă. Fiind considerat prooroc, oamenii veneau la el spre a fi botezaţi în Iordan. Iar Ioan le cerea să-şi mărturisească păcatele şi să se pocăiască, căci Cel ce urma să vină după el, adică Mântuitorul, avea să-i boteze cu Duh Sfânt. Sfântul Ioan Botezatorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea să a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, relatează Libertatea.ro.

Pentru că Zaharia nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, acesta va rămâne mut până la punerea numelui Sfântului Ioan. Când s-a născut, vecinii și rudele voiau să-l numească pe prunc Zaharia, la fel ca pe tată, dar Elisabeta spunea că se va chema Ioan. Pentru că toți cei din jur obiectau, Zaharia a scris pe o tăbliță „Ioan este numele lui”, iar din clipa următoare a putut din nou să vorbească. Ioan este nume iudaic cu prescurtarea Iohanan din Iehohanan și înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”.

Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv și data Crăciunului. Data de 24 iunie nu a fost fixată într-un mod întâmplător că zi a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Potrivit Sfintei Scripturi, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl sau, a tămâiat în Sfântul altar, loc în care numai arhiereul intră o singură data pe an, în luna a șaptea, ziua a 10 a. Această lună din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie și alta din octombrie. Având în vedere cele descoperite în Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți au rânduit că ziua zămislirii Sfântului Ioan să fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de naștere.

Pe de altă parte, religia are în vedere faptul că după solstițiul de vară din 21 iunie, ziua începe să scadă și noaptea să crească. Așadar Sfântul Ioan Botezătorul se naște într-un timp când ziua se micșorează, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului, Legea lui Hristos. La fel și Nașterea Mântuitorului este prăznuită pe 25 decembrie, după solstițiul de iarnă din 22 decembrie, când ziua începe să crească. În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânzienele sau Drăgaica, conform Libertatea.ro.

Tradiții populare și obiceiuri de Sânziene

Ziua de Sânziene sau Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este considerată sacră. Nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. Legate de această zi sunt diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei.

Se spune că în noaptea de Sânziene se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu cei vii. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară, se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânziene. În multe zone din ţară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.

Fetele strâng flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă. Fac asta în noaptea premergătoare sărbătorii, în credința că își vor visa ursitul. Florile culese în ziua de Sânziene prinse în coronițe sau legate în formă de cruce. Apoi sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și sunt păstrate, apoi, pentru diverse practici magice.

Spre dimineaţă, flăcăii umblă prin sat şi aruncă cununiţe de sânziene pe la casele unde stau fetele de măritat. În dimineaţa zilei de 24 iunie, de Nașterea Sfântul Ioan Botezătorul, multe fete obişnuiau să se scalde în rouă din zone neumblate.

Roua sânzienelor era strânsă de bătrâne într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă. În drum spre casă, bătrânele nu vorbeau deloc şi mai ales nu trebuia să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu rouă era sănătos şi drăgăstos peste an.