O fostă jurnalistă din Botoșani și soțul său au reușit să reabiliteze o fostă vilă de protocol comunistă, lăsată în paragină, și au transformat-o într-un centru gratuit pentru oamenii străzii. Zeci de oameni bolnavi și abandonați pe străzi sunt hrăniți, îngrijiți și alinați, cu ajutorul donațiilor.
În România, anul trecut, erau 31.000 de oameni fără adăpost. O parte dintre ei au ajuns pe străzi din cauza viciilor sau a unei vieți dezorganizate, alții însă au fost abandonați de familie, victime ale naivității sau, pur și simplu, ale ghinionului. Sunt și cei care efectiv au trăit în familii dezorganizate și la un moment dat, fără niciun bun sau venit, au ajuns să trăiască din ce găseau la containere. Pentru mulți dintre acești oropsiți procurarea hranei zilnice este o adevărată povară. Mulți, mai în vârstă sau bolnavi, stau flămânzi cu zilele. Trăiesc în ploaie, vânt și mulți mor, mai ales iarna, neștiuți de nimeni, prin cotloane sau canale. Pentru statul român ei sunt oameni care aproape că nu există.
Nu au domiciliu, nu au venituri și implicit nu plătesc impozite, nu au asigurări de sănătate. Mișcată de drama multor oameni ai străzii, ajunși pe nedrept în aceea situație, o fostă jurnalistă din Botoșani, Ionela Ivan, împreună cu soțul ei, Cristi, s-au mobilizat pentru a salva cât de mulți se poate, mai ales în pragul iernii. Au pus pe picioare, acum patru ani, un proiect care părea imposibil, un centru în care oamenii străzii bolnavi și flămânzi să poată duce un trai decent. Din anul 2020, zeci de oameni ai străzii se bucură de o masă caldă, de o cameră curată și de un trai decent, uman. Alte sute de năpăstuiți au primit o masă caldă și haine când aveau nevoie mai mult. Casa Nicolae, așa cum a fost numit centrul amenajat de Ionela și Cristi, a devenit un adevărat ”sanctuar” al oamenilor străzii.
De la televiziune la acțiuni umanitare
Totul a început de la dramele sociale care au marcat-o pe Ionela. Absolventă a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași, Ionela Ivan Tudose a decis să lase ingineria și să se dedice unei noi pasiuni, televiziunea. A fost reporter de televiziune în municipiul Botoșani și a realizat numeroase materiale cu temă socială. A fost impresionată de suferința oamenilor, mai ales a copiilor. Toate acestea au deterimant-o să renunțe la tot ceea ce făcea și să se dedice domeniului social, al carității.
„Plecam de la astfel de cazuri cu lacrimi în ochi. Mă simţeam răscolită și totodată neputincioasă. Mă revolta indiferența oamenilor față de semenii aflați în suferință. Și atunci am zis că orice poate lupta pentru ceea ce crede. Pentru mine este un semn de lașitate să vezi toate lucrurile pe care le-am văzut eu și să te prefaci că nu există. Soțul m-a sprinit mereu necondiționat și am pornit împreună pe drumul acesta, al ajutorării, al carității. Este foarte greu, dar am dovedit că nimic nu este imposibil dacă te implici cu tot sufletul”, mărturisește Ionela pentru Adevărul.ro.
În 2012, pe când avea 29 de ani, alături de soțul ei a înființat asociația HAPPY (Help Act Protect Provide Yield). Au început să facă tot posibilul pentru a ajuta copii săraci, familii nevoiașe, bătrâni. Strângeau haine, mâncare, încălțăminte și le distribuiau acolo unde era nevoie. Până la desființarea Centrelor de Plasament din Botoșani, asociația Ionelei era principalul furnizor al copiilor abandonați.
Lunar îi îmbrăca, încălța și dona mâncare. A mobilizat o întreagă comunitate să doneze și să-i sprijine pe cei aflați în nevoie. După doi ani de muncă, Ionela Ivan Tudose a început să ofere, cu ajutorul medicilor inimoși, controale și intervenții medicale pentru oamenii nevoiași care nu și le permiteau. Mulți erau trimiși la tratament din fondurile strânse de asociație sau cu ajutorul medicilor cu suflet mare. Ba chiar, multe familii au fost reunite cu ajutorul asociației. De-a lungul a 12 ani, asociația HAPPY a reușit să îmbrace, să hrănească și să ofere acces la servicii medicale la sute sau chiar mii de botoșăneni nevoiași.
„HAPPY a fost în sufletul meu dinainte să conștientizez eu lucrul acesta. Am făcut ceea ce ne-a dus sufletul să facem”, precizează Ionela.
Vila lui Ceaușescu, de la ruină la sanctuar al oamenilor străzii
Pe lângă copii, bătrâni și, în general, familii nevoiașe, Ionela și Cristi, prin intermediul asociației, ofereau mâncare caldă oamenilor străzii. Ani de zile, mai ales iarna, cei fără acoperiș deasupra capului erau omeniți și îmbrăcați de asociație. Ionela simțea însă că nu este de ajuns. Mulți mureau sau ajungeau cu picioarele amputate din cauza degerăturilor. Nu aveau un acoperiș deasupra capului iar starea de sănătate a multora se degrada accentuat. În spitale nu putea fi ținuți decât un timp limitat.
„De multe ori mergeam pe străzi și dădeam haine și mâncare persoanelor fără adăpost. Dar am realizat că nu facem suficient. Trebuia să-i salvăm în adevăratul sens al cuvântului. Să-i luăm de pe străzi și să-i scăpăm de greutățile acelei vieți”, spune Ionela.
Așa a apărut ideea unui centru gratuit pentru persoanele fără adăpost. Părea o idee prea ambițioasă, dacă nu cumva un vis imposibil. Cu ajutorul unor prieteni, Ionela și Cristi au găsit o fostă casă de protocol a protipendadei comuniste, în satul Rădeni, comuna Frumușica. Localnicii îi spun „Vila lui Ceaușescu”. Aici se întâlneau, înainte de 1989, activiștii de partid și oamenii cu ștaif ai partidului, pentru petreceri, conform Adevărul.ro. Și asta în condițiile în care zona este renumită pentru vinul și rachiul de cea mai bună calitate. După ce au strâns donații și sponsorizări, Ionela și Cristi au reușit să reabiliteze vechea casă de protocol, aflată în paragină. Încet, încet, visul imposibil al soților Ivan-Tudose a devenit posibil. Ruina comunistă a fost transformată într-un centru de vis pentru oamenii străzii.
Aici au ajuns toți oropsiții sorții. Din donații strânse cu greu, în momentul de față, la Casa Nicolae sunt hrăniți și găzduiți 60 de oameni. Sunt tratați cu respect, au camere curate, o curte spațioasă și mâncare. Pentru mulți dintre ei a fost primul acoperiș deasupra capului după ani de zile. Alții nu au avut niciodată condiții atât de bune. Sunt tot felul de oameni, tineri, bătrâni, bolnavi, unii în fază terminală. Toți au povești incredibile. Inclusiv autoritățile s-au obișnuit cu acest sanctuar al oamenilor străzii și trimit pe cei a căror situație nu o mai pot gestiona. Unii vin direct de la spital, cu ambulanța, la Casa Nicolae.
„Sunt aduși sau veniți de bună voie de prin toate colțurile județului, mulți cu boli incurabile sau bolnavi în faze terminale, toți au fost primiți cu brațele deschise la Casa Nicolae. Avem o curte imensă, amenajată cu gust și dedicare. În locul acesta, trăiesc zeci de suflete oropsite de soartă și fără niciun scop în viață. Grădina îngrijită, bucătăria dotată cu cele trebuincioase, camerele curate și igienizate, o mică bibliotecă, un colț cochet unde să se adune în jurul mesei cei cazați”, spune Cristi.
Casa Nicolae a fost sfințită de un sobor de preoți condus de Preasfințitul Nechifor Botoșăneanul.
„Casa Nicolae nu este doar un loc, ci este împlinirea unui vis al nostru de a ajuta oamenii în nevoie, de a le oferi un adăpost și o speranță. Astăzi, sfințirea casei a fost ca o cunună dumnezeiască, pusă deasupra acestei case, protejată de sfinți și de Dumnezeu. Fiecare zi aici este o binecuvântare, pentru că Dumnezeu ne trimite nu doar suflete care au nevoie de ajutor, dar și oameni generoși și donații care fac posibilă funcționarea acestui proiect”, a precizat Ionela Ivan Tudose.