În Botoșani se află unul dintre monumentele de seamă ale Moldovei medievale, un simbol al credinței și al rezistenței în fața invaziilor străine. Este vorba despre Biserica „Sf. Nicolae”- Popăuți, ctitorită în anul 1496 de domnitorul Ștefan cel Mare. Această biserică, construită pe „moșie domnească din hotarul târgului”, își păstrează farmecul și importanța istorică, oferind o privire rară în trecutul glorios al Moldovei.
Alături de biserică, în partea de nord-vest, se înalță un turn-clopotniță impunător, înalt de 17 metri, construit în aceeași perioadă. Structura din piatră brută, cioplită doar la colțuri și la chenarele ușilor și ferestrelor, are trei etaje și un acoperiș din șindrilă. Turnul surprinde prin arhitectura sa unică: etajele I și III au formă pătrată, iar cel de-al II-lea este octogonal, o combinație arhitecturală rar întâlnită în acea perioadă, conform Centrului de Informare Turistică din Botoșani.
Pe lângă rolul de clopotniță, acest turn a avut și o importanță militară. Era gândit să servească drept refugiu în caz de atacuri. Pentru a împiedica inamicii să pătrundă, accesul la primul etaj se făcea pe o scară exterioară care putea fi ridicată în caz de pericol. La cel de-al treilea etaj, se găsește clopotnița propriu-zisă, având patru deschideri largi către punctele cardinale, prin care se putea supraveghea cu ușurință împrejurimile.
Legenda turnului de la Popăuți
Turnul de la Popăuți a intrat nu doar în istoria, ci și în legendele Moldovei. Se spune că, în fața amenințării de invazie a Poloniei de către regele Ioan Albert, Ștefan cel Mare a ordonat ridicarea unui zid de piatră și construirea unui turn înalt, care să permită observarea mișcărilor inamicului. Construcția întârzia însă din cauza meșteșugarilor care, fermecați de frumusețea hangiței locale, petreceau mai mult timp decât era nevoie la hanul din zonă.
Iarna timpurie și lipsa unui vin de calitate i-au ajutat însă pe meșteri să finalizeze lucrarea. Cu o ingeniozitate aparte, Ștefan cel Mare a ordonat ca vinul acru să fie folosit în mortarul construcției, făcând legătura între pietre atât de rezistentă încât zidurile turnului au devenit „tari precum cremenea”. Astfel, turnul a fost gata înainte de invazia polonă din 1497, iar Popăuțiul nu a fost cucerit niciodată prin forța armelor.
Turnul clopotniță de la Popăuți este una dintre puținele structuri defensive de acest tip păstrate încă din vremea lui Ștefan cel Mare. Alături de turnul Tezaurului de la Mănăstirea Putna și de turnurile-clopotniță de la Mănăstirea Bistrița și Biserica „Sf. Ioan Domnesc” din Piatra Neamț, acest edificiu stă mărturie unei perioade marcate de intensă activitate constructivă și de o viziune strategică remarcabilă.
Astăzi, turnul și Biserica „Sf. Nicolae”- Popăuți nu sunt doar obiective turistice, ci adevărate simboluri ale istoriei și spiritualității românești, purtătoare ale unui trecut plin de legendă și eroism. Ele atrag anual turiști, istorici și credincioși dornici să redescopere frumusețea și misterul Moldovei medievale, păstrând vie amintirea marelui voievod Ștefan cel Mare.
