Pe 19 ianuarie se împlinesc 75 de ani de la nașterea poetului Corneliu Popel, o figură marcantă a literaturii române contemporane. Născut în 1950, la Darabani, județul Botoșani, Popel a lăsat în urmă o operă poetică de mare profunzime, în ciuda unei vieți scurte.

Corneliu Popel a urmat școala primară, gimnaziul și liceul în localitatea natală, iar mai târziu, a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. După terminarea studiilor, a activat ca profesor de limba și literatura română la Școala Generală din Runcu, comuna Țibana, județul Iași, până în 1977.

Pe lângă cariera didactică, poetul a colaborat cu versuri în diverse reviste literare și ziare, fiind un participant activ al Cenaclului literar „Mihai Eminescu” din Botoșani, coordonat de scriitorul Lucian Valea. Recunoscut pentru talentul său, Popel a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în 1978, potrivit Centrului de Informare Turistică din Botoșani.

„Corneliu Popel n-a avut vocaţia vieţii publice, urînd întîlnirile tovărăşeşti, şedinţele şi adunările care înainte de 1989 erau pentru sensibilităţile accentuate o teribilă sursă de stres, tortură psihică şi suferinţă. Poate nu întîmplător, ca absolvent de filologie, s-a aşezat temeinic nu la oraş, ci într-un sat din judeţul Iaşi, Ţibana, cu văi şi dealuri, pajişti şi păduri care să-i evoce clipă de clipă ţinutul natal. În plus, într-un sat ca Ţibana avea şansa să întîlnească mai puţină pedanterie şi inşi scorţoşi, plini de ifose cărturăreşti, cum se întîmplă adesea în lumea citadină”, a fost descrierea făcută de scriitorul Victor Teișanu, într-un editorial publicat în 2010 pe Darabani.org.


Poezia lui Corneliu Popel este caracterizată prin profunzime și sensibilitate, abordând teme majore precum viața, moartea și dragostea, într-un stil original. Debutul editorial a avut loc în 1974, cu volumul „Frații mei blânzi”, urmat de „Aurea saecula” (1977), apărut în timpul vieții. Postum, au fost publicate „Elogiul înțelepciunii” (1979) și „Vocea eternă Pro Patria” (1985).

„Era mai totdeauna singur, trecînd absent pe străzile Iaşului, preocupat exclusiv pe-atunci doar de proiectul său astral: o operă poetică veritabilă, cu timbru propriu, nu atît pentru glorie cît pentru faptul că, printr-un exerciţiu spiritual de visare şi adaptare continuă, îşi modelase existenţa doar ca să poată trăi şi respira poezie”, mai explica Victor Teișanu.

Figura sa poetică este inclusă în mai multe antologii literare, precum Peisaj sucevean (1967), Poezia ieșeană contemporană (1968), Cerul în apă (1970) și Tineri poeți români de dincolo de Styx (1998).

Suferind de afecțiuni oncologice, Corneliu Popel s-a stins din viață pe 18 iunie 1978, la doar 28 de ani, lăsând în urmă o moștenire literară valoroasă. Prin cărțile și versurile sale, poetul continuă să inspire și să fie comemorat de iubitorii de literatură.