La Penitenciarul din Botoșani, munca nu mai e doar parte din pedeapsă, ci din economie. Un program discret, dar tot mai căutat, le permite angajatorilor să recruteze direct din celule. Deținuții primesc bani și zile reduse din condamnare. Patronii, în schimb, câștigă forță de muncă disciplinată, constantă și fără costuri administrative.

Penitenciarul din Botoșani a găsit o formulă care răspunde simultan la două crize: lipsa acută de personal în mediul privat și dificultatea reintegrării foștilor condamnați. Dincolo de programele de alfabetizare, școlarizare și calificare profesională, instituția încheie contracte directe cu agenți economici, oferindu-le deținuților șansa de a munci, de a învăța o meserie și, mai ales, de a câștiga bani pe durata detenției.

Este, probabil, unul dintre cele mai ample și țintite programe de integrare socială a deținuților din România, cu rezultate remarcabile, spun reprezentanții Penitenciarului Botoșani. „Studiile de specialitate arată că dintre cei care muncesc pe timpul detenției sunt și cei care au cel mai scăzut risc de a reveni în penitenciar din cauza sentimentului de inadaptare la rigorile societății”, a precizat comisarul Anna Maria Rotariu, purtătorul de cuvânt al unității de detenție.

„Un om care muncește își schimbă optica față de viață”

Ideea colaborării cu agenții economici s-a născut din nevoia de a preveni recidiva și de a construi punți reale între detenție și viața de după. Fără sprijin concret dincolo de porțile închisorii, mulți deținuți se întorc în mediile care au favorizat comiterea infracțiunilor — sărăcie, grupuri defavorizate, anturaje toxice. Potrivit statisticilor întocmite de specialiști din sistemul penitenciar, peste 27% dintre foștii condamnați recidivează pentru că nu-și găsesc un rost în societate.

Una dintre marile vulnerabilități rămâne incapacitatea statului de a gestiona această tranziție. În plus, stigmatizarea socială e adesea mai grea decât pedeapsa: patronii refuză angajarea când află de cazier, proprietarii nu închiriază locuințe, iar a doua șansă devine o iluzie.

Fără serviciu, fără bani, mulți foști deținuți ajung din nou de cealaltă parte a legii. „Penitenciarul asigură două funcții principale: cea custodială, cunoscută de aproape toată lumea, dar și funcția de reintegrare socială, care debutează chiar din prima zi de detenție, dar care se încheie brusc la momentul punerii în libertate a persoanei, întrucât, dincolo de acel moment, penitenciarul nu mai poate să ghideze în vreun fel viața fostului deținut. Pentru majoritatea deținuților, ceea ce s-a făcut în penitenciar este îndestulător, însă pentru o parte dintre aceștia este nevoie de o implicare semnificativă din partea comunității locale și a altor instituții ale statului pentru ca aceștia să nu mai săvârșească infracțiuni”, explică pentru Adevărul comisarul Anna Maria Rotariu.

Din această nevoie s-a născut o soluție practică: organizarea unor programe de muncă și calificare care să-i ajute pe deținuți să se descurce și după eliberare.

Fie că e vorba de activități gospodărești în interiorul penitenciarului sau de voluntariat, cea mai dorită rămâne munca dincolo de ziduri. Penitenciarul Botoșani le oferă deținuților șansa de a lucra și de a câștiga prin contracte comerciale încheiate cu agenți economici care au nevoie de personal. Iar beneficiile sunt multiple pentru toți cei implicați.

„Filozofia noastră este că un om care muncește, fie remunerat, fie în regim de voluntariat, își schimbă optica față de viață și de valorile societății, devenind mai responsabil atât față de propria persoană și de viitorul care se așterne în fața sa în momentul în care pășește dincolo de poarta penitenciarului, apropiindu-și conduita de aceea a omului care se întoarce în comunitate ca prieten, vecin, soț, sau de ce nu, tată, pe care să ni-l dorim sau măcar să îl putem accepta ca fiind parte a comunității”, spune comisarul botoșănean.

O soluție pentru criza forței de muncă

Sistemul aplicat de Penitenciarul Botoșani funcționează ca un mecanism simplu, dar eficient. Instituția încheie contracte cu orice agent economic care are nevoie de personal, indiferent de domeniu. Procesul are șapte etape și, spun reprezentanții penitenciarului, se finalizează în maximum trei zile.

Totul începe cu o cerere tipizată, prin care firma solicită forță de muncă. Urmează negocierile privind tipul de activitate, tariful orar și detaliile logistice. După ce sunt prezentate documentele necesare, se semnează contractul. Condiția esențială: agentul economic trebuie să aibă toate obligațiile fiscale achitate la zi. În plus, firma emite o factură în avans, garanție a bunei credințe.

De restul se ocupă Penitenciarul. Cu eficiența unei firme de recrutare, instituția selectează, organizează și trimite muncitori acolo unde e nevoie. Iar pentru deținuți, fiecare zi de muncă înseamnă mai mult decât un salariu. E o apropiere de lumea din afara zidurilor.

Penitenciarul se ocupă de selecția deținuților potriviți pentru nevoile angajatorului, precum și de paza acestora — dacă fac parte din regimul semi-deschis — cu personal calificat. Singura responsabilitate a agentului economic este transportul deținuților și al gardienilor.

Avantajele sunt clare: forță de muncă disponibilă, scutire de la plata impozitelor și a contribuțiilor pentru pensie și asigurare medicală.

La finalul lucrării sau al activității pentru care au fost contractați, angajatorul nu mai are nicio obligație față de deținuți. Nu există preaviz, salarii compensatorii sau alte prevederi din Codul Muncii. Penitenciarul asigură un flux constant de muncitori, iar cei care nu corespund sunt înlocuiți imediat.

„Pentru fiecare dintre punctele de lucru, penitenciarul asigură o rezervă de deținuți care să acopere nevoile beneficiarului, numărul acestora fiind constant. De asemenea, în situația în care reprezentanții firmelor colaboratoare constată că unii dintre deținuți nu sunt suficient de performanți sau există alte probleme în relaționarea cu aceștia, unitatea îi înlocuiește de îndată, având în vedere că în cadrul contractelor nu sunt stabilite numele persoanelor care vor presta muncă, ci numărul celor care vor fi repartizați”, precizează comisarul Anna Maria Rotariu.

„Ne simțim foarte bine. Avem aceste zile câștig”

Până acum, deținuții au fost implicați în activități diverse: curățarea spațiilor verzi, lucrări agricole, construcții. Cei mai solicitați au fost pe șantiere, unde au avut ocazia să învețe o meserie. Pentru mulți, experiența a fost mai mult decât muncă: a fost o formă de reabilitare.

„Este foarte important pentru că învățăm meserie. Și ne ajută după ce ieșim, avem un rost. Ne putem angaja. Ne simțim foarte bine la muncă. Și avem aceste zile câștig, să ne liberăm cât mai repede. Că avem familie, avem copii”, mărturisește un deținut implicat în reabilitarea unei școli din municipiul Botoșani.

Condamnații au lucrat la reabilitarea unor obiective majore, precum Spitalul Județean „Mavromati”, cea mai mare unitate spitalicească cu paturi din Moldova, și la numeroase unități de învățământ. În prezent, un grup de 20 de deținuți lucrează la Liceul Pedagogic din Botoșani. Inginerul Dan Galan, coordonatorul lucrărilor, se declară mulțumit: „Este foarte importantă prezența lor fiindcă forța de muncă se găsește greu în zonă. Da, se descurcă. La început a fost dificil pentru că o parte nu au lucrat în domeniu, dar arătându-le despre ce este vorba și ce vrem noi să facem, au înțeles. Momentan se descurcă chiar foarte bine. Acum avem 20 de deținuți și lucrăm cu ei. Eu doar le-am arătat, totul este făcut de ei”.

Mulți dintre deținuți au învățat meserie la un nivel care le permite să lucreze după eliberare, în țară sau în străinătate. „Noi le vom da recomandări dacă este cazul fiindcă dintre ei chiar se descurcă și pot face treabă bună”, adaugă inginerul botoșănean.