Când citești statistici despre salariul mediu în România, ai putea crede că viața angajaților este într-o ascensiune continuă. În noiembrie 2025, Institutul Național de Statistică (INS),  anunța un salariu mediu brut de 9.371 de lei pe lună, plasând România într-o poziție „respectabilă” în Europa de Est. La prima vedere, cifrele sună bine: prosperitate, creștere economică, perspective optimiste. Dar dacă te uiți mai atent, realitatea este cu totul diferită.

Din această sumă, statul reține peste 40% prin contribuții sociale și impozit pe venit. Practic, un angajat cu salariul mediu brut primește în mână doar aproximativ 5.615 lei net. Și dacă ne uităm la alte domenii, discrepanța devine și mai vizibilă: un IT-ist cu 12.000 de lei brut ajunge la 7.700 lei net, iar un profesor debutant cu 5.000 de lei brut primește efectiv doar 3.200 de lei. Cifrele brute, care par impresionante pe hârtie, se transformă într-o putere de cumpărare mult mai modestă.

Contrastul cu alte țări europene nu face decât să accentueze problema. În Polonia, un salariu similar brut se transformă într-un net mai mare, iar în Cehia diferența dintre brut și net este mai mică, ceea ce înseamnă că angajații de acolo au mai multă putere de cumpărare. În Europa de Vest, decalajul devine și mai evident: salarii de 4.000-5.000 de euro net pe lună în Germania sau Franța contrastează puternic cu 5.615 lei net în România.

Costul vieții amplifică și mai mult presiunea. Chiriile, utilitățile, alimentele și transportul consumă rapid o parte semnificativă din venit, chiar și pentru cei cu salarii peste medie. Imaginea unui salariu mediu „bun” se destramă în fața realității cotidiene.

Această discrepanță între cifrele oficiale și ce ajunge efectiv în buzunar ridică întrebări serioase despre modul în care sunt prezentate statisticile și despre impactul fiscal asupra cetățenilor. România poate să se laude cu poziții onorabile în topurile salariilor brute, dar românii știu că adevărata bogăție se măsoară în ce ajunge în buzunar și în cât pot investi pentru viitor.

Editorialul acesta nu este doar despre bani. Este despre adevărata măsură a prosperității: cât de mult contează statistica brută dacă realitatea netă le spune oamenilor că drumul spre un trai confortabil este încă lung și plin de provocări?

(V. Popescu)