Europa traversează momente critice. Ani de alianțe și promisiuni păreau să garanteze stabilitatea și securitatea Uniunii Europene. În realitate, politica „America First” și negocierile directe a Statelor Unite cu Rusia și China arată că UE se confruntă cu o izolare tot mai evidentă.
Uniunea Europeană nu este slabă, economia europeană rămâne uriașă, diplomația sa contează, dar sprijinul extern nu mai este cert. În fața marilor puteri care urmăresc propriile interese, Europa riscă să devină vulnerabilă. În acest context, autonomia strategică a UE nu mai este o opțiune, ci o necesitate.
România, situată la granița estică a Uniunii, trebuie să-și asume un rol activ. Dezvoltarea capabilităților militare, consolidarea poziției economice și promovarea intereselor strategice sunt vitale pentru securitatea națională și pentru coeziunea europeană. Pasivitatea ar echivala cu pierderea unei poziții critice într-un context geopolitic tot mai tensionat.
Responsabilitatea nu aparține doar României. UE trebuie să protejeze statele membre de la marginea continentului – militar, economic și diplomatic. Investițiile în infrastructură, securitatea energetică și sprijinul politic concret sunt la fel de importante ca garanțiile militare. Protejarea României înseamnă protejarea Europei și întărirea solidarității europene.
În opinia mea, Europa nu mai poate fi spectator. România trebuie să-și joace rolul, iar UE trebuie să se asigure că nimeni nu rămâne vulnerabil. Doar astfel incertitudinea globală poate fi transformată într-o Europă unită, puternică și pregătită pentru viitor.
Și, sincer, prea puțini vorbesc despre asta cu adevărat.
V. Popescu
