Ani la rând, în România a circulat o idee simplă și tentantă: în extravilan se putea construi fără autorizație, atâta timp cât clădirea era declarată „cu destinație agricolă”. Mulți proprietari au profitat de această convingere și au ridicat construcții care, în realitate, au fost folosite ca locuințe, fără a avea documentele legale necesare.
În practică, autoritățile locale au închis adesea ochii, iar mitul s-a consolidat, dacă e trecută ca agricolă, nu e nevoie de autorizație. Doar că realitatea juridică a fost mereu alta. Legea construcțiilor prevede clar că orice construcție permanentă are nevoie de autorizație, inclusiv în extravilan. Chiar și construcțiile cu destinație agricolă trebuiau să respecte reguli stricte.
Astăzi, această toleranță a dispărut. În locul ei au apărut controale mai riguroase și impozite considerabil mai mari.
Schimbarea de abordare a autorităților a creat probleme serioase pentru proprietari. Construcțiile anexe activităților agricole din extravilan sunt încadrate ca clădiri nerezidențiale, adică spații de producție, iar impozitele pentru acestea sunt mult mai mari decât cele pentru locuințe. Mai mult, lipsa autorizației nu mai reprezintă un „avantaj”, ci un risc, construcțiile neautorizate pot fi impozitate suplimentar și trebuie aduse în legalitate.
Ce părea cândva o soluție comodă s-a transformat într-o povară. Proprietarii se confruntă astăzi cu impozite greu de suportat, probleme la vânzare sau la moștenire și obligația de a clarifica destinația reală a clădirilor. Nu doar nivelul taxelor s-a schimbat, ci și modul în care legea este aplicată. Mitul convenabil al construcțiilor „agricole” din extravilan a devenit o realitate fiscală pe care tot mai mulți români o resimt din plin.
