Botoșăneni memorabili. Actrița Rodica Tapalagă și viața împărțită între teatru și film

Actriţa Rodica Tapalagă s-a făcut remarcată pe scenele mai multor teatre din Bucureşti, s-a impus în teatrul radiofonic cu zeci de roluri, dar şi în film, unde a colaborat cu regizori precum Dan Piţa, Mircea Veroiu, Gheorghe Vitanidis, Mircea Daneliuc.

Rodica Tapalagă, sora mai mică a actorului Ştefan Tapalagă, s-a născut la 12 ianuarie 1939, la Dorohoi, judeţul Botoşani, potrivit http://www.aarc.ro/. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti (1959) şi a fost repartizată la Teatrul Naţional din Craiova, cu roluri în spectacolele „Pygmalion” de G.B. Shaw (1959, regia Vlad Mugur), „Steaua fără nume” de M. Sebastian (1960, regia A. Moldovan), „Poveste din Irkutsk” (1961, regia Radu Nicolae).

În 1961, a fost chemată de Lucia Sturza Bulandra, marea doamnă a teatrului românesc, să dea o probă la teatrul pe care aceasta îl conducea. Pe scena acestui teatru, Rodica Tapalagă a jucat în numeroase spectacole, între care: „Copiii Soarelui” de Maxim Gorki (1961, regia Lucian Pintilie şi Liviu Ciulei); „Proştii sub clar de lună” de Teodor Mazilu (1962, regia Lucian Pintilie); „Comedia erorilor” de William Shakespeare (1963, regia Lucian Giurchescu); „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht (1964, regia Liviu Ciulei şi Raul Serrano); „Sfântul Mitică Blajinu” de Aurel Baranga, care a semnat şi regia (1966); „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu (1966, regia Valeriu Moisescu); „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale (1966, regia Lucian Pintilie); „Melodie varşoviană” de Leonid Zorin (1968, regia Ivan Helmer); „Aceşti nebuni făţarnici” de Teodor Mazilu (1970, regia Emil Mandric); „Trei Generaţii” de Lucia Demetrius (1974, regia Petru Popescu); „Azilul de noapte” de Maxim Gorki (1975, regia Liviu Ciulei), potrivit https://cimec.ro/.

A jucat şi pe scena Teatrului Nottara, în 1964, în spectacolul „Colombe” de J. Anouilh (regia Sanda Manu), iar în perioada 1977-1982 a jucat şi la Teatrul Mic, în: „Unchiul Vania” de A.P. Cehov (regia Laurenţiu Azimioara), „Pluralul englezesc” de A. Ayckbourn (regia Sanda Manu), „Nebuna din Chaillot” de A. Giraudoux (regia Silviu Purcărete), „Copiii lui Kennedy” de Robert Patrick (regia Dragoş Galgoţiu), sintetizează Agerpres.

Şi-a reluat activitatea în 1983, la teatrul care a consacrat-o, evoluând în spectacolele: „Rezervaţia de Pelicani” de D.R. Popescu (1983, regia Valeriu Moisescu), „Trenurile mele” de Tudor Muşatescu (1985, regia Petru Popescu), „O dimineaţă pierdută” de Gabriela Adameşteanu (1986, regia Cătălina Buzoianu), „Trei Surori”, de A.P. Cehov (1995, regia Alexandru Darie), „Totul în grădină” de Edward Franklin Albee (1997, regia Tudor Mărăscu), „Nebunia Regelui George” de Alan Bennett (2004, regia Petre Bokor), notează acelaşi site. Tot în 2004, a jucat la Teatrul Act, în piesa „Girl Power” de Sabina Grădinaru (regia Adriana Zaharia), potrivit https://www.dmtr.ro/.

Vocea inconfundabilă a Rodicăi Tapalagă a impus-o în teatrul radiofonic, unde a interpretat zeci de roluri, şi s-a remarcat în numeroase scenete şi spectacole de varietăţi TV alături de alţi mari actori precum Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Mitică Popescu, Stela Popescu, Ştefan Tapalagă.

A debutat pe marile ecrane în 1958, când încă era studentă, în comedia „Alo?… aţi greşit numărul!” (regia Andrei Călăraşu), alături de alţi actori care urmau să devină mari nume ale scenei şi filmului românesc (Ştefan Tapalagă, Ştefan Mihăilescu-Brăila şi Stela Popescu).

Din filmografia actriţei amintim: „Aproape de soare” (1960, regia Savel Stiopul), „Cinci oameni la drum” (1962, regia Gabriel Barta, Mihai Bucur), „Politică şi…delicatese” (1963, regia Haralambie Boroş), „Tănase Scatiu” (1976, regia Dan Piţa), „Între oglinzi paralele” (1978, regia Mircea Veroiu), „Vis de ianuarie” (1978, regia Nicolae Opriţescu), „Artista, dolarii şi ardelenii” (1978, regia Mircea Veroiu), „Clipa” (1979, regia Gheorghe Vitannidis), „De dragul tău, Anca!” (1983, regia Cristiana Nicolae), „Dragostea şi revoluţia” (1983, regia Gheorghe Vitanidis), „Vreau să ştiu de ce am aripi” (1983, regia Nicu Stan), „Cui i-e frică de Virginia Woolf” (1995, regia Olimpia Arghir) şi „Sistemul nervos” (2005, regia Mircea Daneliuc), potrivit volumului „1234 cineaşti români” (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996) şi www.cinemagia.ro.

Actriţa a fost recompensată cu premiul Asociaţiei Cineaştilor din România ACIN 1976 pentru rolul din ”Tănase Scatiu” şi a primit, în 2001, premiul UNITER pentru întreaga activitate. În 2006 a primit premiul revistei „Cuvântul” la categoria film, pentru rolul Nica din „Sistemul nervos”. S-a aflat, în decembrie 2009, printre laureaţii premiilor Municipiului Bucureşti pentru artă şi cultură, secţiunea „Artele spectacolului”.

Preşedinţia României i-a decernat, în anul 2000, Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Ofiţer pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii, potrivit http://canord.presidency.ro/.

Rodica Tapalagă a fost căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udrişte, cei doi având un fiu, Barbu Popescu. Actriţa a încetat din viaţă la 18 decembrie 2010, la Bucureşti.